CITITE

Citesc tot mai puţin. Nu pentru că mi-am propus asta ci pentru că resimt cu acuitate o disoluţie profundă a valorii comunicării şi, de aici, o neîncredere crescândă în cuvânt. Nimic nu mai aminteşte de vocaţie, totul pare simplă scriitură, un act de narcisism, o dorinţă morbidă aproape de a nu fi ignorat, de a nu rămâne un nimeni.

Mă-ntorc la Bacovia: „mai bine singuratic şi uitat / Şi trist să te retragi nepăsător / În ţara asta plină de humor, / Mai bine singuratic şi uitat”.

Ştim asta din adolescenţă. Şi? Cine mai învaţă ceva dintr-o poezie?

PREDOSLOVIE

„… căci nu este alta şi mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților” –  Miron  Costin

            „Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, când mă gândesc la” poezia franceză a sec. al XIX-lea, „parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”. Nu sunt un împătimit al literaturii deşi mă recunosc drept un admirator al artei în general şi, cam tot ce ştiu, ţine de bruma de agoniseală din vremea liceului la care am altoit, de-a lungul vieţii, câteva vlăstare de... de toate. Este motivul pentru care voi recurge, de-a lungul poveştii care va să vie, la multe clişee culturale.

          Şi, vorba lui Neculce, „pentru cine le va crede, bine va fi iar pentru cine nu le va crede, iarăşi va fi bine”.