Ne mirăm cu toţii că noua generaţie citeşte foarte puţin. Nu întâmplător am folosit citatul din Miron Costin şi doresc să mă opresc asupra lui fiindcă el pare a evidenţia un cuvânt pe care, intenţionat sau din superficialitate, îl ignorăm : zăbavă ( ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din sl. zabava. ). A zăbovi, presupune aşadar o anumită întârziere, încetineală, răgaz, toate caracteristici ale altor vremuri şi, implicit, legate de reverie, meditaţie.
Cu câtă ipocrizie ne afişăm nemulţumirea faţă de autocar sau tren ( gândind tot mai des la avion ) şi lovim din picioare, ca nişte copii răsfăţaţi, invocând paradisul pierdut al căruţei sau al trăsurii!
